VREMEA  POCĂINȚEI

Luca 13:1-5
Sunt trei momente când un credincios trebuie să-și înnoiască pocăința.
- cu ocazia Cinei Domnului
- în ceasul morții
- DE FIECARE DATĂ CÂND PĂCĂTUIEȘTI. Și, nu numai. Chiar în fiecare zi. Dimineața luând decizia înaintea Domnului de a trăi o viață sfântă. Cerând putere de la El pentru aceasta.
Seara, privind în urmă, mărturisind  păcatele și greșelile săvârșite în timpul zilei (Iacov 3:2) .
Pentru a ne reînnoi pocăința este necesar să-i cunoaștem semnificația:
1. Pocăința înseamnă schimbare și  transformare
Metanoia = ”schimbarea minți, gândiriii”
A schimba direcția, a schimba modul de acțiune.
- pentru unii o schimbare neplăcută, deoarece lor le place să trăiască în obiceiuri egoiste
- pentru alții, o schimbare dorită, plăcută, înviorătoare si binefăcătoare, care aduce pace, eliberare de frică, nădejde eternă
Oamenii văd transformare atunci când un om se pocăiește
Fapte 16:29-34 – Pocăința a transformat un temnicer în infirmier și doctor.
Prin pocăință se schimbă și direcția de mers a omului:
- dinspre iazul cu foc spre raiul lui dumnezeu
- dinspre întuneric spre lumină
- dinspre moarte spre viață

2. Pocăința înseamnă regret, părere de rău
Exemple:
Matei 21:28-29 - fiului i-a părut rău, s-a răzgândit si s-a întors să facă lucrul cerut.
Luca 22:62 – Petru a plâns cu amar...a regretat

3. Pocăința înseamnă o întoarcere:
De la păcat
Ezechiel 18:30 ”Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădlegile voastre, ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.”
de la calea cea rea
Zaharia 1:4 ”Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”
de la idoli – 1Tes.1:9
de la lucruri deșerte, fără valoare în ochii lui Dumnezeu – Fa 14:13-15
de la întuneric – Fapte 26:18
de sub puterea Satanei – Fapte 26:18
la Dumnezeu
Ezechiel 18:32 ”Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”
Ioel 2:12 „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!”
Maleahi 3:7 ”Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.”
Fapte 3:19 ”Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”

4. Pocăința înseamnă mărturisirea păcatelor - Psalmul 31:2-5
a. Prin mărturisire noi recunoaștem păcatul.
2Sam.24:10, 17 -Când David a păcătuit (numărătoarea pop) a simțit cum îi bătea inima, și a zis: - ”am săvârșit un păcat”
v.17– ”Iată am păcătuit. Sunt vinovat!”
b. Prin mărturisirea noastră, noi ne acuzăm pe noi înșine de neascultare, de mândrie, necredință, lipsă de stăpânire.
Luca 15:18 – mărturisirea fiului pierdut
”Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: ”Am pcătuit împotriva cerului și împotriva ta.”
Când ne acuzăm singuri, împiedicăm acuzațiile lui Satan.
c. Prin mărturisire noi ne judecăm singuri
- spunem lui Dumnezeu că merităm pedeapsa
- ”dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați” – 1Cor.11:31
- Isaia 1:18 - „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşuii ca purpura, se vor face ca lâna.”

Mărturisirea trebuie să fie voluntară – din proprie voință
Numeri 22:34 – ”Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.”

Mărturisirea trebuie făcută cu remușcare
Ps. 38:4 – ”Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, Sunt prea grele pentru mine.”

Mărturisirea trebuie să fie sinceră
Inima trebuie să reflecte mărturisirile noastre. Ce este in gură, trebuie să fie și în inimă.
Ipocritul își mărturisește păcatul, dar îl iubește în același timp. Așa cum un hoț mărturisește că a furat, și totuși continuă să fure.

Fapte 17:30- ”Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”
Fapte 3:19 – ”pocăiți-vă ca să vi se șteargă păcatele și să vină de la Domnul vremuri de înviorare.”